Lost in Amsterdam

16.11.2017

Despre iarna mea, dar cu vara in gand


Nu stiu despre voi, dar eu cand eram mica, ma bucuram de iarna.

De-abia asteptam sa vina Mos Nicolae si sa nu-mi aduca nuielusa, nu am primit-o niciodata, in schimb, mereu ma minunam de fructele si dulciurile din ghetutele, cu o seara in urma, lustruite. Asteptam sa impodobesc bradutul, sa vina vacanta si sa ies la joaca, sa ma arunc in zapada si sa fiu trasa cu sania, ori sa fac ingerasi in plapuma alba proaspat depusa. Si-apoooooooi, marele moment! Craciunul! Mos Craciun! Ma pregateam temeinic, ii scriam o scrisoare, asteptam 24 decembrie seara sa ii pun lapte si prajituri pe farfurie si il asteptam cuminte. Mare mi-era bucuria atunci cand vedeam ca a baut laptele si a mancat si din prajituri! Ce frumos!

Acum, nu mai e la fel.



Acum vreau sa ma duc undeva departe, iar daca e frig, sa am provizii pentru 3 luni, cat tine frigul, sa am tot ce imi trebuie in casa, casa sa fie super bine incalzita si un semineu si geamuri in loc de pereti, sa vad totusi si putin afara, fiindca eu n-o sa ies! O sa fiu un urs care nu indrazneste sa scoata nasul afara, care nu mai suporta frigul si sta acolo la caldurica.

Ma vad in casa aia mare, care are tot ce-mi trebuie, adica multa cafea, ciocoalata calda, ceai, popcorn si toate ingredinetele pentru prepararea tuturor salatelor posibile si imposibile. As avea si o sala de sport. Pentru ca m-as trezi de dimineata si mi-as petrece doua ore acolo, cu muzica la maximum, relaxandu-ma si luptandu-ma cu greutatile si nu alea ale vietii. As mai avea si o sauna, pentru ca stiti si voi cat de bine iti face sa stai in sauna, dupa fitness! De vis!

Bineinteles, carti! O bilblioteca plina de orice fel de carti, orice gen, pentru orice stare. Dupa sport, mi-as bea cafeaua, citind o carte buna, in fata semineului si muzica in surdina.

Cum as putea sa ma plictisesc? N-as putea! Asta pentru ca as avea si un caine, un beagle, care m-ar obliga totusi sa scot putin nasul afara, dar atat cat e nevoie, si-apoi sa ma intorc la treaba, pentru ca voi lucra, insa de acasa. Fara munca nu as rezista. :) O fi bine, n-o fi, cine stie?!

Asa ar arata iarna mea.

Intr-o casa mare, departe...

A ta?


31.10.2017

 Am nevoie de un șut în cur și de pasul înainte.


  
 
 Mă uit la pagina asta goală și albă încercând să îmi găsesc inspirația, care întârzie să apară.
 
 
 Așa mă uit și la viață mea și la momentul ăla de inspirație și de motivație, care să-mi dea un șut în cur, să nu mai stau pe loc. Când mă uit în jurul meu, văd numai probleme sau "dificultăți", cum am învățat la serviciu să evit "problemele", că nu e ok să-i spui unui alt om că are o P R O B L E M Ă. E un fel de cuvânt interzis. Dar eu chiar am una.
 
 
 De ce ai momente când simți efectiv că stai pe loc, nimic nu merge în direcția bună, ba mai mult, parcă nu merge în nici o direcție.
 
 
 Îmi place să iau viața-n piept și să zic "Bine că a trecut și asta", sunt pusă la încercare de multe ori și trec peste, mai devreme sau mai târziu. Știu că toate se vor termina într-un mod pozitiv, dar de ce trebuie, până la urmă, să existe?
 
 
 Am nevoie de inspirație. Inspirația aia care să mă ducă undeva departe, să pot să merg mai departe cu planurile și ideile mele, să ajung să am cafeneaua de mult visată, să ajung să ofer familiei tot ce e mai bun pe lumea asta. Felul ăla de inspirație. Care să mă ducă în momentul ăla în viață când pot să-mi surprind oamenii dragi mei cu cele mai frumoase și mult dorite cadouri, experiențe care să rămână toată viața!
 
 
 Am nevoie de un șut în cur și de pasul înainte.
 
 
 Oare e vârstă de vină? :)


08.09.2017

 Scrisoare deschisă către mass-media, Marcel și Măria


 Încep să cred că nu mai gândim, că nu mai avem ce să vorbim și ajungem să fim manipulați de o cutie.
 
 
 De regulă dorm cu TV-ul deschis, așa mi-am făcut obicei, don't judge me. Nu de multe ori ascult sau mă uit la ce se întâmplă, însă aseară, fiind lună plină și foarte obosită, oboseala aceea care nu te lasă să adormi, auzeam în treacăt ce se vorbește la TV.
 
 
 Mai oameni buni, nu știu dacă pe toate posturile se întâmplă asta, dar oricum e din ce în ce mai des. De ce mă interesează pe mine că nu știu care Măria a lu` Marcel a venit cu urme de palmă pe mașină, rochia patată de musculițe și ciulini (asta am înțeles eu, adormită fiind, să-mi fie cu iertare dacă greșesc circumstanțele în care Măria și-a pătata rochia). Sau de ce m-ar interesa că Măria asta, imediat după ce a venit, de unde a venit ea și-a băgat rochia, murdară fiind, la spălat și domnul Marcel a intrat în casă și i-a zis pe un ton impunător: "Ai băgat rochia la spălat!". Bravo Einsten, dacă merge mașina de spălat, ți-ai dat și tu seama că o haină ceva, e băgată acolo! Ai un os.
 
 
 
 Pe lângă asta, atât de bărbat e Marcel, încât și-a adus în apărarea sa o femeie. O doamnă, Mara Bănică, care prin telefon se agită că un Pepsi, în loc să doarmă liniștită, să-și facă o baie relaxantă, unghiile sau să bea un pahar de vin, la un film, susținând că ea înainte nici măcar nu-l plăcea pe acest Marcel, dar totuși îl apăra. Wow! Nu puteam să trăiesc fără informația asta.
 
 
 
 De altfel, sunt fel și fel de emisiuni, în care cutărică din Vaslui este adus și făcut de Doamne Iartă-mă, că bea alocația copilului, că se fute cu verișoara lu nevastă-sa, nu muncește sau mai știu eu ce face.
 
 
 
 De ce?! De ce îi aduceți?
 
 
 
 Nu credeți că avem cu toții destule probleme, nu credeți că și voi aveți problemele voastre încât să căutați și alte probleme?
 
 
 La un moment dat, parcă se dăduse o lege prin care la știri trebuiau să se difuzeze evenimente fericite în egală măsură cu evenimente negtive. De ce nu se ține cont de acest aspect? Sau de ce nu sunt constructive evenimentele negative?!
 
 
 Am auzit de atâtea ori replica "Asta se cere.". Nu cred. În jurul meu am atâtea exemple care se plâng de același lucru, persoane din generația mea care vor să vadă altceva, ceva nou, ceva fresh, ceva constructiv. Vrem să vedem că lucrurile se mișcă în țara noastră și nu doar că se produce frecarea dintre Măria și nu știu ce persoană cu care l-a înșelat pe Marcel. Vrem să știm de ce un spital s-a mutat la mama naibii, vrem să știm de ce durează atât de mult să se termine o linie de metrou (nici nu mai e nevoie să menționez care), vrem să știm cum putem rezolva să mai eliminăm din haosul de pe șosele, să putem câștiga mai mult, iar salariul minim pe economie să nu mai fie atât de minim. Hai că m-am și jucat puțin cu cuvintele.
 
 
 Eu una vreau să știu cum pot să-mi deschid o afaracere, cum pot să călătoresc cu bani puțini, ce locuri merită să le vizitez, să aflu despre cultura din alte părți ale lumii. Când o să fie o emisiune despre lucrurile astea?! De ce doar pe Travel Channel pot să văd cum un cuplu care aveau ambii super cariere, au lăsat tot, și-au dat demisiile și s-au dus să locuiască pe o insulă superbă, unde au construit împreună o casă de la zero și se trezesc pe o INSULĂ, în fiecare zi.
 
 
 Nu asta se cere!
 
 
 Sunt atâția oameni care chiar cred tot ce se întâmplă în cutia aia din fața lor, încât vor face și ei mai departe același lucru. Pentru voi e bine, aveți subiecte, nimic de zis. Dar de ce să nu încercăm să avem și subiecte frumoase și ușor de "digerat"?
 
 
 Zic și eu! :)